2.2.2.1.9 Organitele specifice

Organitele specifice sunt diferenţieri citoplasmatice existente în
unele celule, unde reprezintă suportul unor activităţi specifice.
Organitele specifice pot fi de tip fibrilar (miofibrilele- prezente în
celulele musculare; neurofibrilele -prezente în celulele nervoase şi
tonofibrilele -prezente în celulele epiteliale) şi de tip granular (corpii
tigroizi sau corpusculii NISSL).
Miofibrilele pot fi de tip omogen (în leiocit) sau de tip striat (în
rabdocit şi în celula musculară cardiacă), fiind formate din
microfilamente de actină şi de miozină. Tonofibrilele sunt compuse
din microfilamente cu grosime de circa 10 nm şi intră în structura
desmozomilor.
Neurofibrilele sunt prezente în neuroni atât la nivelul
pericarionilor cât şi la nivelul dendritelor şi axonilor şi sunt formate
din neurofilamente iar acestea din microtubuli. Microtubulii
constituienţi sunt formaţi din polipeptide cu o greutate moleculară de
circa 68 Kdal, putând fi dispuse atât în jurul nucleului, în pericarion,
cât şi în interiorul prelungirilor neuronale, la nivelul sinapselor.
Aceste organite au rol în susţinerea formelor neuronale.
Corpusculii NISSL, sunt fragmente de RER cu rol important în
sinteza mediatorilor chimici.