Sistemul nervos vegetativ reprezintă componenta sistemului nervos care
coordonează activitatea organelor interne, inervează musculatura netedă a
organelor interne şi a vaselor sanguine şi coordonează activitatea secretorie a
glandelor endocrine.
Sistemul nervos vegetativ împreună cu sistemul endocrin, adaptează
organismul la condiţiile de mediu extern, menţine funcţionalitatea normală a
organelor interne şi realizează acea stare de echilibru denumită homeostazie.
Reglarea se face prin intervenţia reflexă a sistemului nervos care asigură
funcţionalitatea organică.
Din punct de vedere fiziologic, anatomic şi topografic, sistemul nervos
vegetativ este sistematizat în două grupe-ortosimpatică şi parasimpatică-care,
funcţional sunt antagoniste şi acţionează sub controlul sistemului nervos central.
Sistemul nervos vegetativ ortosimpatic are două componente: centralăreprezentată
de centrii nervoşi vegetativi din axul cerebro-spinal (măduvă şi
trunchiul cerebral) ce realizează conexiuni cu cortexul şi periferică-reprezentată
de fibrele şi ganglionii vegetativi şi este dispusă în afara axului cerebro-spinal.
Fibrele nervoase vegetative sunt de două tipuri: aferente şi eferente.
Fibrele aferente fac parte din nervii sistemului cerebro-spinal.
Fibrele eferente individualizate pot fi pre-ganglionare mielinice
originare din centrii vegetativi pe care le uneşte de formaţiunile ganglionare şi
post-ganglionare amielinice originare în ganglionii vegetativi, de unde, prin
ramurile comunicante cenuşii, ajung la organe şi le inervează.
Ganglionii vegetativi au o dispunere variată, în sensul că, unii se dispun
lateral de coloana vertebrală şi realizează şanţul ganglionar para-vertebral (sau
latero-vertebral); alţii se dispun, în planul ventral coloanei, şi formează ganglionii
pre-vertebrali sau la nivelul organelor, formând ganglionii intramusculari terminali.
Toate organele au o dublă inervaţie: parasimpatică-reprezentată de
componenta trofotropă, reparatorie şi anabolizantă ce crează rezervele pe care le
va mobiliza ortosimpaticul şi ortosimpatică-reprezentată de componenta
ergotropă, dinamogenă şi catabolizantă.
♦ Sistemul nervos vegetativ ortosimpatic este reprezentat de: centrii vegetativi,
fibrele nervoase şi ganglionii nervoşi.
Ganglionii ortosimpatici se leagă între ei prin conectivele interganglionare,
lungi şi scurte.
Centrii vegetativi ortosimpatici sunt plasaţi pe coarnele intermediolaterale
ale măduvei dorso-lombo-sacrale.
Fibrele nervoase sunt pre-ganglionare (mielinice) şi post-ganglionare
(amielinice).
Ganglionii vegetativi sunt reprezentaţi de lanţul ganglionar para-vertebral,
ganglionii pre-vertebrali şi ganglionii intra-murali (din peretele organului efector).
Ortosimpaticul prezintă porţiunile: cefalică, cervicală, lombară,
abdominală şi sacrală drept componente ale segmentelor medulare.
Rolul sistemului nervos vegetativ ortosimpatic:
> coordonează procesele catabolice şi dinamogene asigurând energia necesară
vieţii;
> intervine ziua, în timpul atacului, a apărării, în stare de efort, furie şi perioada
de boală;
> fibrele postganglionare se distribuie organelor efectoare urmărind adventicea
arterelor care irigă organele respective.
Sistemul nervos parasimpatic. La mamiferele domestice, componenta
parasimpatică nu prezintă o individualitate specifică, fibrele sale fiind
componente ale nervilor periferici cranieni şi/sau spinali.
Centrii nervoşi sunt grupaţi la periferia nevraxului şi realizează 2 segmente
parasimpatice-cranian şi pelvin-de la care pleacă fibrele pre-ganglionare eferente
ce fac sinapsă la nivelul ganglionilor parasimpatici. De la acest nivel, pleacă fibre
post-ganglionare ce ajung la organele efectoare.
Nucleul pupilar este localizat în mezencefal sub apeductul lui Sylvius,
lângă nucleul oculo-motor
Nucleul lacrimo-salivar cuprinde nucleii lacrimal şi salivar (rostral şi
caudal) ce se dispun între nucleii nervului facial şi ambiguu din bulb.
Nucleul cardio-pneumo-enteric reprezintă originea componentei parasimpatice
a nervului vag. Filetele pre-ganglionare intră în componenţa nervului vag,
ajung în interiorul cavităţii abdominale şi inervează, pe traiectul lor, viscerele din
regiunea cervicală, toracală şi abdominală, până la nivelul colonului descendent.
Parasimpaticul pelvin are originea în măduva spinării din regiunile
lombară (IV) şi sacrală (I). Fibrele pre-ganglionare părăsesc măduva spinării
odată cu rădăcinile dorsale şi ajung, prin intermediul ramurilor ventrale ale
nervilor-pudend şi hemoroidal, la plexul pelvin. De la acest nivel, filetele postganglionare
se orientează spre originea a colonului descendent din cavitatea
abdominală şi pelvină.
Rolul sistemului nervos vegetativ parasimpatic:
> coordonează procesele anabolice şi de asimilaţie-prin componenta trofotropă,
reparatorie;
> crează rezervele pe care le va mobiliza sistemul nervos vegetativ
ortosimpatic;
> acţionează: noaptea, în somn, în stare de repaus sau după boală, când
organismul se reface.
Prin dubla inervaţie orto-simpatică şi para-simpatică a tuturor organelor, se
realizează, în organism, un echilibru labil denumit homeostazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu