6.5. Analizatorul acustico-vestibular

Analizatorul acustico-vestibular este alcătuit din fonoreceptorii şi
proprioceptorii specializaţi pentru preluarea, conducerea şi analiza informaţiilor
legate de auz şi echilibru. Este reprezentat de 2 segmente periferice, situate în
urechea internă: aparatul acustic-specializat pentru recepţionarea excitaţiilor
auditive şi aparatul vestibular-specializat pentru recepţionarea excitaţiilor
produse de schimbările de poziţie ale corpului.
♦ Analizatorul acustic (sau auditiv). Urechea este un organ complex
format din 3părţi distincte: externă, medie şi internă.
> urechea externă-conţine elemente specializate pentru recepţionarea şi
conducerea undelor sonore spre urechea medie şi funcţionează ca un „cornet
acustic” mobil ce poate fi orientat spre sursele sonore. Este alcătuită din:
pavilionul urechii (sau conchia auriculară)-reprezintă partea vizibilă a
urechii, este format dintr-un schelet cartilaginos acoperit de muşchii pieloşi
ce îi asigură mobilitate şi modificări variabile în funcţie de specie şi pielea
regiunii.
> Conductul auditiv extern are ca bază anatomică porţiunile: cartilaginoasă
(inelară) şi osoasă (apofiza osoasă al temporalului). Direcţia oblică este
variabilă cu specia şi se îngustează treptat spre profunzime, fiind închis de
membrana timpanică.
> Urechea medie se dispune în interiorul porţiunii timpanice a osului temporal,
este formată din cavitatea timpanică şi 4 oscioare acustice articulate între
ele, ce comunică prin trompa faringo-timpanică.
Timpanul (sau membrana timpanică) desparte urechea externă de
urechea medie şi este formată din 3 straturi:
♦ cutanat-este reprezentat de tegumentul urechii externe ce înveleşte faţa
externă a timpanului,
♦ fibros-este format din fibre conjunctive orientate radiar şi circular, pe 2
planuri care se includ între ele, dar includ şi „ mânerul ciocanului
♦ mucos-acoperă faţa internă a timpanului şi este reprezentat de o mucoasă
aglandulară ce conţine un epiteliu simplu pavimentos.
Oscioarele acustice-prin sistemul de articulare-au rolul de a transmite şi
amplifica vibraţiile timpanului la perilimfa din urechea internă şi sunt denumite:
ciocan-este cel mai mare oscior auditiv alcătuit din: coadă, capş;şi gât.
Nicovală-prezintă un corp şi 2 braţe (scurt şi lung) prin care, se articulează,
cu osul lenticular.
Scăriţă-este un oscior de forma unei „ scăriţe de şa „, prezintă un cap şi 2
braţe care se prind pe talpa ovală a scăriţei. Capul scăriţei se articulează cu osul
lenticular, iar talpa scăriţei se prinde de marginea ferestrei ovale. Pe capul
scăriţei ce inseră muşchii scăriţei.
> Urechea internă este alcătuită dintr-un sistem de camere şi canale de
legătură ce alcătuiesc labirintul membranos în jurul căruia se formează
labirintul osos.
Labirintul membranos conţine endolimfa.
Labirintul osos este plasat în porţiunea pietroasă a piramidei temporalului,
în apropierea peretelui medial al urechii medii şi conţine perilimfa. Este format
dintr-o cavitate centrală denumită vestibul, 3 canale semicirculare şi melcul
osos (sau cochlea).
􀂾 Vestibulul comunică prin apeductul vestibulului în care se află
canalul endolimfatic cu cavitatea craniană.
> Canalele semicirculare osoase sunt reprezentate de 3 canale ce formează
fiecare câte un arc de cerc şi se deschid în vestibul (prin ambele extremităţi),
într-o dilataţie ampulară. Melcul osos (sau cochlea) este un canal osos răsucit
în helix în jurul unei piese centrale denumită columelă ce formează peretele
intern al melcului. Columela este alcătuită din ţesut osos spongios
Labirintul membranos este alcătuit din utriculă, saculă, canale
semicirculare membranoase şi melcul membranos.
> Analizatorul vestibular este reprezentat de neuroepiteliul de la nivelul
crestelor ampulare utriculare (sau maculelor) şi saculare (din canalelele
semicirculare), utriculă şi saculă. Segmentul central al analizatorului
vestibular este localizat în lobul floculus din cortexul cerebelos.
Utricula are forma unei vezicule ovoide ce comunică, în plan dorsal, cu
cele 5 deschideri ale canalelor semicirculare şi, în planul ventral, cu sacula prin
canalul utriculo-sacular. În structura epiteliului utricular se observă o eminenţă
ovoidă ce formează macula utriculară. Neuroepiteliul conţine celule de
- 104 -
susţinere (mai late la bază) şi celule senzoriale cu peri (au forma unor „amfore”.
Acestea prezintă, pe suprafaţa superioară, 70-80 de stereocili.
Sacula este o veziculă mai mică şi de formă rotundă dispusă sub utriculă
(de care este legată printr-un canal utriculo-sacular).
Canalele semicirculare membranoase „imită” ca aspect, număr şi
poziţie, canalele semicirculare osoase. În partea ventrală a ampulelor există câte
o creastă groasă cu aspect semilunar denumită creastă ampulară (structura şi
funcţiile sunt asemănătoare cu a maculelor).
Ganglionul vestibular Scarpa este alcătuit din pericarionii neuronilor
bipolari, de unde se formează nervul vestibular.
♦ Melcul membranos (sau canalul cochlear) reprezintă porţiunea auditivă a
labirintului membranos dispusă în rampa vestibulară. În secţiune transversală,
canalul cochlear are un aspect triunghiular fiind plasat în partea periferică a
rampei vestibulare şi dorsal de membrana bazilară.
Organul spiral al lui Corti este alcătuit din:
♦ Celulele de susţinere se dispun central, sunt consolidate şi menţinute, în
poziţie, de tonofibrile. Aceste celule sunt foarte mari şi formează pilierii (sau
stâlpii) care, prin extremitatea apicală, se sprijină reciproc şi delimitează
tunelul lui Corti. De o parte şi de alta a tunelului Corti, în plan lateral şi
medial, se găsesc celulele auditive sprijinite de celulele de susţinere. Polul
apical al celulelor auditive prezintă cili auditivi. Peste polul
apical al celulelor auditive se dispune o formaţiune cuticulară gelatinoasă
denumită membrană tectoria.