SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea structurilor de origine
ectodermică implicate în explorarea şi cunoaşterea mediului intern şi extern prin
prelucrarea, analiza şi integrarea informaţiilor pe baza cărora se elaborează
senzaţii sau comenzi pentru organele efectoare (muşchi, glande).
Sistemul nervos cuprinde sistemul nervos central şi sistemul nervos
periferic.
> Sistemul nervos central prelucrează informaţiile primite, elaborează un
răspuns adecvat care este transmis organelor efectoare.El este rprezentat de
către encefal şi de către măduva spinării.
> Sistemul nervos periferic este reprezentat de către sistemul nervos al vieţii
derelaţie şi de către sistemul nervos vegetativ.Sistemul nervos al vieţii de
relaţie cuprinde nervii cranieni şi nervii spinali(rahidieni),iar Sistemul nervos
vegetativ cuprinde cele două componente ale sale,respectiv ortosimpaticul şi
parasimpaticul.
5.1. Sistemul nervos central
5.1.1. Măduva spinării se dispune în canalul rahidian. Are aspectul unui
cordon lung, cilindroid pe toată lungimea sa, de culoare albă, uşor aplatizat dorsoventral
ce se întinde de la gaura occipitală până la extremitatea cranială a sacrumului.
Are aproximativ 192 cm lungime, diametrul transversal de 15-20 mm,
diametrul vertical de 12 mm, o greutate medie de 270 g şi reprezintă circa 40 %
din greutatea encefalului la ecvine.
De pe laturile cordonului medular se desprind nervii spinali, într-un număr
egal cu numărul găurilor de conjugare intervertebrale.
În canalul rahidian, măduva urmăreşte inflexiunile coloanei vertebrale şi
prezintă 2 îngroşări (denumite intumescenţe) din care: una se dispune între
vertebra a V-a cervicală şi a II-a toracală denumită intumescenţă cervicală; cea
de-a 2-a se dispune la nivelul vertebrelor lombare IV-VI denumită intumescenţă
lombară. Aceste 2 intumescenţe corespund zonelor de desprindere a nervilor ce
formează plexurile nervoase toracale şi lombare.
Extremitatea cranială a măduvei se continuă cu bulbul rahidian.
Extremitatea caudală a măduvei se subţiază treptat şi formează un con medular
cu o lungime de circa 2-3 cm ce se prelungeşte cu un cordon nervos fin denumit
„fir terminal" (sau filum terminale) şi străbate vârful conului dural Acest „fir
terminal" de substanţă nervoasă este flancat paralel, pe ambele părţi, de nervii
sacrali ai cozii formând împreună „coada de cal".
Marginile laterale sunt rotunjite şi groase, fiind reprezentate de
cordoanele laterale ale măduvei.
Fiziologia măduvei spinării are ca substrat-structura anatomică. În
secţiune transversală prin măduva spinării se observă:
substanţă cenuşie-este dispusă la interior, în forma
literei „H"; substanţa albă-este dispusă la exterior.
> Substanţa cenuşie are o consistenţă redusă, este bogat vascularizată şi culoare
gri-brună (uneori nuanţă rozie). Are forma unui cordon dublu cu 2 creste
dorsale, înalte şi ascuţite şi 2 creste ventrale, mai groase. Pe secţiune
transversală, are forma literei „H" şi 2 porţiuni simetrice semilunare reunite
printr-o bandă transversală reprezentată de comisura cenuşie.
Prelungirile dorsale sunt denumite coarne dorsale, au funcţie senzitivă
(conţin neuroni senzitivi). Prelungirile ventrale sunt denumite coarne ventrale şi au
funcţie motorie (conţin neuroni motori). În anumite regiuni ale măduvei spinării, la
baza coarnelor ventrale se află câte un corn lateral redus, cu funcţie vegetativă.
Cornul dorsal este orientat oblic, dorso-lateral şi este mai subţire decât cel
ventral. În acest corn îşi au originea deutoneuronii senzitivi ce alcătuiesc
Aspectul general al măduvei spinării, de cordon cilindroid turtit dorsoventral,
oferă pentru studiu: 2 feţe-dorsală şi ventrală şi 2 margini laterale.
Faţa dorsală este brăzdată de un şanţ median dorsal şi împărţită în 2
jumătăţi simetrice. La câţiva mm, lateral de acest şanţ, se află şanţul colateral
dorsal, prin care pătrund rădăcinile aparente dorsale senzitive ale nervilor
spinali. În regiunea cervicală, între cele 2 şanţuri există un şanţ intermediar care
delimitează, la exterior, fasciculul gracilis de fasciculul cuneiform.
Faţa ventrală prezintă şanţul median ventral cu aspectul unei fante mai
largi care se întinde până la comisura albă a măduvei. La câţiva mm distanţă, în
lateral se află câte un şanţ colateral ventral prin care pătrund rădăcinile
aparente ventrale motorii ale nervilor spinali.
Cornul ventral este mai scurt dar mai voluminos decât cel dorsal. Are o
poziţie ventro-laterală, un contur relativ neregulat şi este îndepărtat de conturul
periferic al măduvei spinării printr-un strat gros de substanţă albă În acest corn îşi
au originea neuronii motori multipolari destinaţi musculaturii somatice
(extensoare-m partea laterală şi flexoare-m partea medială) şi a centurilor
scapulară şi pelvină (în zona centrală).
Cornul lateral are formă triunghiulară, se dispune la baza cornului ventral
şi este evident în regiunea dorsală şi porţiunea posterioară a regiunii cervicale a
măduvei. Este alcătuit din grupări nervoase vegetative.
Comisura cenuşie leagă cele 2 jumătăţi de substanţă cenuşie şi este
străbătută, în planul central, de canalul ependimar. Se deschide cranial, în
extremitatea ventriculului IV şi caudal se termină, printr-o uşoară dilataţie, la nivelul
conului medular. Este căptuşită, la interior, de epiteliul ependimar. substanţa
gelatinoasă. La vârful coarnelor se găsesc neuronii sensibilităţii somatice. La baza
coarnelor se găsesc neuronii sensibilităţii viscerale (volumul coarnelor dorsale este
proporţional cu cantitatea de excitanţi ce provin din mediul extern).
Substanţa albă acoperă, ca o manta, substanţa cenuşie şi este împărţită în
3 cordoane:
> dorsal-este dispus între şanţul dorsal, cornul dorsal cenuşiu şi şanţul dorsal
lateral;
> ventral-este dispus între fisura mediană ventrală şi coarnele ventrale ale
substanţei cenuşii astfel încât cele 2 cordoane ventrale simetrice, sunt legate,
între ele, prin comisura albă;
> lateral-este situat lateral de substanţa cenuşie între cornul dorsal şi cel ventral.
Legătura măduvei spinării cu periferia (receptori-efectori) se realizează prin
nervii rahidieni micşti care corespund cu structura segmentară a măduvei
spinării şi a vertebrelor alăturate: 8 cervicale, 12 toracale, 5 lombare şi 5
sacrale.
Nervii rahidieni au o distribuţie segmentară (metamerică) şi asigură
legătura cu o anumită zonă: cutanată (dermatom), musculară (miotom) sau
viscerală. Fiecare nerv rahidian rezultă din unirea rădăcinilor medulare dorsale
(senzitive) şi medulare ventrale (motorii).
Rădăcinile dorsale şi ventrale ale măduvei spinării se unesc în interiorul
canalului vertebral şi formează nervii rahidieni micşti (30-31 perechi) cu
distribuţie segmentară (metamerică).
5.1.2. Encefalul
Encefalul este adăpostit în cavitatea craniană. Aspectul şi mărimea sunt,
în general, asemănătoare cavităţii în care este adăpostit. În seria animală şi la
speciile domestice, encefalul are greutatea şi dimensiunile variabile.
Greutatea relativă a encefalului, raportată la greutate corporală vie este, în
general, mai mare la animalele mici. Encefalul este format din 5 porţiuni
principale (prezentate în sens caudo-oral,după cum urmează: miencefalul,
metencefalul, mezencefalul, diencefalul şi telencefalul.
Mielencefalul este format din:bulbul rahidian,pedunculii cerebeloşi
caudali şi vălul medular caudal.Metencefalul este format din puntea lui
Varolio,cerebelul şi pedunculii cerebeloşi mijlocii şi anteriori.
Mezencefalul este format din pedunculii cerebrali şi tuberculii
cvadrigemeni; Diencefalul este compus din: talamusuri, hipotalamus (hipofiza,
tuberculul cenuşiu, tuberculul mamilar şi chiasma optică); epitalamus (epifiza,
trigonul şi habenulele epifizei) şi metatalamus (corpul geniculat medial şi lateral).
Telencefalul cuprinde: rinencefalul (creierul olfactiv) şi emisferele cerebrale.
Bulbul rahidian
Este o formaţiune nervoasă cu aspect tronconic uşor aplatizată dorsoventral,
oferind pentru studiu o bază, un vârf, 2 feţe şi 2 margini laterale.
Baza este orientată oral şi delimitată de puntea lui Varoli, prin şanţul
bulbo-pontin, dispus ventral.
Vârful se dispune caudal, se continuă cu măduva spinării,de la nivelul
găurii occipitalului. Faţa ventrală este mai largă la extremitatea orală, uşor
convexă în ambele sensuri şi străbătută de un şanţ median ventral. De o parte şi
de alta a fisurii se află 2 coloane de substanţă albă denumite piramide bulbare.
Lateral de baza piramidelor bulbare şi caudal de puntea lui Varoli, se află
corpul trapezoid, format dintr-o redusă bandeletă transversală care se
prelungeşte cu originea aparentă a perechilor VII şi VIII de nervi cranieni.
Pe laturile bulbului, de o parte şi de alta, se află originea aparentă a
perechilor IX, X şi XI de nervi cranieni. Între şanţ şi piramidele bulbare, caudal
de corpul trapezoid apare o eminenţă rotunjită şi puţin reliefată denumită
tuberculul facial. Faţa dorsală este acoperită de cerebel şi participă la formarea
trigonului bulbar al fosei romboide. Fisura mediană dorsală ajunge până
aproape de jumătatea bulbului unde cordoanele dorsale diverg şi canalul
ependimar se dilată, devenind superficial şi formează ventriculul al IV-lea.
Din punct de vedere histologic, bulbul rahidian este alcătuit din substanţă
albă şi substanţă cenuşie ce reprezintă, în mare parte, continuarea substanţei nervoase
din măduvă, la care se adaugă o serie de nuclei şi fascicule nervoase proprii.
Metencefalul este format din 3 componente diferenţiate din vezicula
metecencefalică: puntea lui Varoli, cerebelul şi pedunculii cerebeloşi.
Puntea lui Varoli (sau protuberanţa inelară) are aspectul unei benzi
transversale proeminente dispusă între bulbul rahidian şi pedunculii cerebrali de
care este separată prin şanţurile bulbo-pontine şi ponto-pedunculare. Extremităţile
punţii se îngustează şi se recurbează dorsal şi pătrund în cerebel sub forma
pedunculilor cerebeloşi mijlocii (sau braţele punţii). Faţa ventrală a punţii
prezintă, pe linia mediană, un şanţ bazilar (este amprenta arterei bazilare) şi, pe
părţile laterale, rădăcina aparentă a perechii a V-a de nervi cranieni. Faţa dorsală
a punţii este delimitată, în lateral, de pedunculii cerebeloşi mijlocii care
participă la delimitarea fosei romboide şi a trigonului pontin.
Puntea lui Varoli este alcătuită din substanţă nervoasă cenuşie (dispusă
sub formă de nuclei: masticator, lacrimo-nazal şi pentru nervii-abducens,
trigemen, facial, oculo-motor extern şi acustico-vestibular) şi albă (formată din
fibrele longitudinale ale fasciculelor ascendente şi descendente, transversale, de
asociaţie şi rădăcinile nervilor cranieni ce pornesc şi se termină la nivelul punţii).
Cerebelul (sau creierul mic) are aspect globulos, este uşor alungit
transversal şi plasat în derivaţie cu axul cerebro-spinal. Are o greutate medie de
circa 70 g şi ocupă compartimentul cerebelos al cutiei craniene. Conexiunile
cerebelului cu celelalte formaţiuni ale sistemului nervos central se realizează prin:
♦ pedunculii cerebeloşi posteriori (cu măduva spinării);
♦ pedunculii cerebeloşi mijlocii (cu protuberanţa);
♦ pedunculii cerebeloşi anteriori (cu emisferele cerebrale).
Anatomic, cerebelul este alcătuit din 2 emisfere cerebelare simetrice unite,
între ele, printr-o formaţiune intermediară, denumită „vermis".
Lobul medial (sau vermisul) are aspectul unui vierme inelat separat, prin 2
fisuri superfiale longitudinale, de lobii laterali. Este curbat dorso-ventral astfel încât,
cele 2 extremităţi sunt foarte apropiate una de cealaltă. Din punct de vedere
histologic, cerebelul este alcătuit din substanţă cenuşie (se dispune la exterior întrun
strat subţire şi continuu sub formă de scoarţă cerebeloasă dar, şi la interior, sub
formă de nuclei-fastigiali, dinţaţi şi globulos-înglobaţi în substanţa albă din vermis
şi emisferele cerebelare) şi substanţă albă (dispusă la interior sub formă de nuclei).
Scoarţa cerebeloasă este alcătuită din 3 straturi:
> molecular-la exterior;
> cu celule Purkinje-la mijloc;
> granular-la interior
Pedunculii cerebeloşi sunt reprezentaţi de 3 perechi de cordoane
nervoase alcătuite din substanţa albă ce leagă cerebelul de componentele
sistemului nervos central.
Mezencefalul reprezintă porţiunea cea mai îngustă a trunchiului cerebral
situată între diencefal şi metencefal. Este alcătuit din:
> pedunculii cerebrali şi tegumentul (sau calota) (în partea ventrală);
> tuberculii cvadrigemeni (în partea dorsală).
Pedunculii cerebrali sunt reprezentaţi de 2 mase de substanţă nervoasă
albă plasate în partea ventrală a mezencefalului orientate divergent de la punte
spre emisferele cerebrale. Între pedunculi se află un şanţ denumit fosă
interpedunculară ocupată de structurile hipotalamice.
Faţa ventrală este convexă în plan transversal şi marcată, în porţiunea
mijlocie, de originea aparantă a perechii a III-a de nervi cranieni, înaintea căreia
se observă o bandeletă pedunculară transversă care trece înapoia corpului
geniculat medial, ajungând la tuberculul cvadrigemen posterior.
Faţa dorsală este acoperită de calota mezencefalului şi tuberculii cvadrigemeni.
Tuberculii cvadrigemeni sunt 4 eminenţe voluminoase rotunjite de
culoare cenuşie, dispuse perechi pe partea dorsală a mezencefalului, de o parte şi
de alta a liniei mediane (2 cu dispunere cranială şi 2 cu dispunere caudală).
Tuberculii cvadrigemeni craniali (sau coliculii optici) sunt mai
dezvoltaţi, au formă sferică, culoare cenuşie, sunt acoperiţi parţial de emisferele
cerebrale şi sunt legaţi, de corpii geniculaţi laterali, prin braţul conjunctival
cranial. Tuberculii cvadrigemeni caudali (sau coliculii acustici) sunt mai reduşi
decât cei craniali, au culoare mai deschisă, se dispun înapoia precedenţilor, sunt
distanţaţi între ei dar legaţi printr-o comisură albă transversală. Din punct de
vedere histologic, tuberculii cvadrigemeni sunt alcătuiţi din straturi alternative
de substanţă nervoasă cenuşie şi albă.
La carnivore sunt mai dezvoltaţi coliculii caudali acustici, iar la restul
mamiferelor domestice, coliculii rostrali optici
La mamiferele inferioare, tuberculii cvadrigemeni reprezintă zona de
proiecţie optică. La mamiferele superioare, aceste formaţiuni constituie doar o
staţie de „releu" unde se face legătura dintre căile optice cu nucleii oculo-motori
şi viscero-motori.
Diencefalul (sau creierul intermediar) face legătura dintre mezencefal şi
emisferele cerebrale. Este alcătuit din structuri nervoase talamice grupate în jurul
ventriculului III (rostral de mezencefal), acoperit de emisferele cerebrale şi vizibil
parţial doar la baza encefalului unde, hipotalamusul este încadrat de pedunculii
cerebrali, chiasma optică şi tractusurile optice.
Este alcătuit din talamus (sau straturile optice), hipotalamus, epitalamus
şi metatalamus (sau corpii geniculaţi).
♦ Talamusul (sau straturile optice) sunt 2 mase ovoide de substanţă cenuşie,
relativ voluminoase, dispuse de o parte şi de alta a ventriculului III, înaintea
tuberculilor cvadrigemeni, dorsal de porţiunea orală a pedunculilor cerebrali şi
înapoia corpului striat de care este despărţit prin şanţul terminal-cu care
formează corpii optostriaţi.
Histologic, talamusul este alcătuit din substanţă albă-la exterior şi
substanţă cenuşie-la interior, dispusă sub formă de nuclei.
Hipotalamusul este alcătuit din chiasma optică, tractusurile optice,
tuberculul cenuşiu, infundibulul (sau porţiunea proximală a neurohipofizei),
glanda hipofiză şi corpul mamilar.
Epitalamusul este formaţiunea nervoasă reprezentată de glanda epifiză
(sau corpul pineal), habenulele epifizei, nucleii habenulari, tuberculul
habenulei, comisura habenulară şi comisura caudală epitalamică.
Epifiza este o glandă endocrină de culoare roşie-maronie, formă ovoidă
sau fusiformă, lungime de circa 10-12 cm şi lăţime de 7 cm ce se dispune în şanţul
format de talamus şi lama patrugeminală. Este ataşată de plafonul ventriculului III
printr-o proeminenţă scurtă în care se prelungeşte cavitatea ventriculului.
Habenulele epifizei sunt 2 tractusuri mici detaşate, în sens cranial, din
lamela nervoasă circulară care fixează epifiza pe orificiul găurii comune
posterioare dintre straturile optice şi tuberculii cvadrigemeni caudali. Aceste
formaţiuni pleacă de la baza epifizei, se dirijează rostral pe fundul gutierei la
deschiderea anterioară şi se unesc cu pilierii craniali ai trigonului cerebral.
Metatalamusul este reprezentat de 2 proeminenţe nervoase situate pe
feţele laterale ale talamusului denumite corpi geniculaţi (lateral şi medial).
Fiecare emisferă cerebrală prezintă 3 feţe: ventrală, dorso-laterală şi
medială şi 2 extremităţi: rostrală şi caudală.
Faţa ventrală este denumită baza creierului, apare mai aplatizată şi
cuprinde un complex de reliefuri şi şanţuri ce aparţin rinencefalului; este
despărţită complet de congenera, în jumătatea rostrală, prin fisura
interemisferică. În jumătatea mijlocie, prezintă o adâncitură denumită fisură
cerebrală laterală (sau valea lui Sylvius) care începe dorsal de chiasma optică şi
se prelungeşte pe faţa laterală. Caudal de fisura sylviană, pe faţa ventrală a
encefalului, apare o eminenţă denumită lobul hipocampului (sau lobul piriform)
şi, în planul rostral se află spaţiul perforat rostral (sau trigonul olfactiv) care
prezintă, la suprafaţă, numeroase perforaţii.
Formaţiunile comisurale inter-emisferice interioare sunt: corpul calos,
trigonul cerebral, septul pelucid şi comisura anterioară (vizibile pe faţa
medială a emisferelor cerebrale în secţiune sagitală) şi corpul striat şi
hipocampul (vizibile în secţiune transversală şi orizontală).
Corpul calos este reprezentat de o lamă groasă de substanţă nervoasă albă
dispusă transversal în şanţul interemisferic. În secţiune sagitală se observă o
porţiune mijlocie denumită trunchiul corpului calos şi 2 extremităţi: caudală
(sau bureletul corpului calos ce se continuă, cranio-ventral, cu fornixul cerebral)
şi cranială (sau genunchiul corpului calos ce se continuă cu o zonă subţiată
denumită „ciocul" corpului calos).
Faţa dorsală a corpului calos formează, în plan median, fundul şanţului
interemisferic şi, pe laturi, de o parte şi de alta, 2 bandelete subţiri denumite
striuri longitudinale.
Cornul lui Ammon (sau hipocampul) aparţine porţiunii limbice a dispusă
pe podeaua porţiunii caudo-mediale a ventriculului lateral corespunzător. Se
dirijează caudo-lateral şi ventro-cranial ajungând până în porţiunea lobului
piriform. Cele 2 coarne Ammon simetrice sunt unite la bază.
Corpul striat (sau nucleii bazali) este reprezentat de o masă de substanţă
nervoasă cenuşie străbătută de fascicule albe-dispuse la baza emisferelor
cerebrale, în continuarea straturilor optice şi a pedunculilor cerebrali. Zona
principală de aglomerare a fibrelor albe formează „capsula albă internă" ce
împarte substanţa cenuşie în 2 nuclei principali:
> caudat (sau interventricular)-proemină pe podeaua ventriculului lateral, are
un aspect piriform, faţa superioară este netedă şi convexă; extremitatea
rostrală este bombată, iar cea caudală este îngustă şi despărţită, de cornul lui
Ammon-prin şanţul ventricular şi de talamus-prin şanţul circumpeduncular;
> lentiform (sau extraventricular)-corespunde cu planul trigonului olfactiv, este
situat caudo- lateral de precedentul şi are forma unei lentile biconvexe.