3.1. Ciclul celular

3.1. Ciclul celular
Ciclul celular este perioada de timp dintre apariţia unei celule şi
încheierea propriei sale diviziuni. În acest ciclu se disting două mari
perioade: intercineza sau interfaza şi cineza sau faza (amitoza, mitoza
şi meioza9.
3.1.1. Intercineza
Intercineza (interfaza) este cea mai lungă perioadă de timp a
ciclului celular, caracterizată printr-o activitate metabolică foarte
intensă.
În această perioadă, în celule, se produc fenomene de acumulare
a substanţelor organice şi anorganice (aminoacizi, monoglucide, acizi
graşi liberi, ioni minerali) ulterior, pe baza informaţiei genetice, având
loc sinteza substanţelor organice complexe (lipide, fosfolipide,
proteine, acizi nucleici, glucide).
Intercineza cuprinde trei perioade distincte: perioada
presintetică (G1); perioada sintetică (S) şi perioada postsintetică (G2)
(fig. 60). Aceste perioade se deosebesc între ele prin faptul că sinteza
ARN-ului, sinteza proteinelor, lipidelor şi glucidelor se derulează pe
tot parcursul interfazei, iar sinteza ADN-ului se produce numai în
perioada sintetică (S) a ciclului celular .
Durata ciclului celular este variabilă în funcţie de specie, tip
celular, individ celular, fiind la celulele eucariote ciclul celular de 10-
25 ore, din care mitoza de o oră. La speciile de mamifere, celulele lor
au o durată a ciclului celular de 16 ore dintre care 15 ore pentru
intercineză şi o oră pentru mitoză. Intercineza, la aceste celule este
împărţită astfel: 5 ore pentru perioada presintetică (G1); 7 ore pentru
perioada sintetică şi 3 ore pentru perioada postsintetică (G2). În
organismul animal există şi celule care se divid foarte repede, ele
parcurgând tot ciclul celular în 8 ore, dar există şi celule care se divid
mai rar, şi care au un ciclu celular de 100 de zile sau chiar mai mult.
În acelaşi timp în organism există şi celule care nu se mai divid deloc
(neuronul, rabdocitul, hematia) (Teuşan, V., 2000).
Celulele se pot afla la un moment dat în condiţii nefavorabile,
care pot stopa sinteza de proteine în general şi implicit şi sinteza
proteinei "U” ; în acest caz faza "S” nu se declanşează, celula
supravieţuind sintetizându-şi minimul proteic de întreţinere. Al doilea
moment de restricţie, în derularea ciclului celular este cel de la
trecerea din G2 la mitoza (M) şi este legat de începerea procesului de
condensare a cromatinei care precede declanşarea mitozei. În celule
există o proteină specială (proteinkinaza solubilă), care catalizează
fosforilarea histonelor H1 începând astfel condensarea cromatinei şi
evidenţierea cromozomilor.
În funcţie de modul în care celulele parcurg ciclul celular, pot fi
clasificate în trei categorii: categoria I (celulele care şi-au pierdut
capacitatea de a se divide, ele fiind oprite în perioada G1: neuronii,
rabdocitele şi leiocitele, hematiile); categoria II (celulele cu o mare
capacitate de diviziune: cele din măduva osoasă hematogenă, cele din
straturile bazale ale epiteliilor, etc.) şi categoria III (celulele cu o
capacitate redusă de diviziune, dar care atunci când sunt puse în
condiţii speciale se pot divide rapid: hepatocitele, celulele glandulare
endocrine, etc.).